În anturajul meu, toată lumea are nevoie de ceva. Nu fițe, nu figuri. Renovarea casei, schimbarea mașinii, facultatea copilului, operația bunicului. Obiective omenești. La nici unul n-am sesizat dorința de a fi plăcut mai mult decât este sau de a încerca să „cumpere” de la noi o părere mai favorabilă decât cea prezentă. Te rog să apreciezi că n-am vorbit de tot anturajul. Că am și din ăia cărora nu le mai ajung banii pentru viața de zi cu zi. Despre ei, altă dată. Azi este despre cei care au ce le trebuie, dar vor ceva mai bun.
Și aici ajung la subiect. Partidele sunt formate din oameni care au, dar vor mai mult. În funcție de partid, diferă doar metoda aleasă. În mod logic, partidele ar trebui să fie incubatoare sociale, să știe înaintea instituțiilor ce-și doresc oamenii și să facă politici în așa fel încât electoratele lor să primească mai repede instrumentele necesare atingerii scopului. Partidele noastre, însă, nu sunt așa ceva. Sunt vehiculele unor grupări care fac orice ca să-și conserve puterea. Și, când zic orice, mă gândesc chiar la mecanismele de partid.
În prima jumătate a acestui an, partidele din România au primit o pălărie de bani de la stat, din care, mai mult de jumătate, au ajuns la promovarea prin presă. PSD a cheltuit vreo 5 milioane de euro, PNL vreo 4, iar USR 1,6 milioane euro. Haios e că nici unul nu are procente mai mari după o asemenea investiție. Trist este că ar fi putut face altceva cu banii ăștia.
La USR s-ar fi putut face 80 de start-up-uri din zona IT servicii, fiecare cu un buget de 20.000 de euro, dedicate acelor servicii și produse necesare unei administrații digitalizate. Cum ar veni, facturi în loc de vorbe.
PNL ar fi putut finanța vreo 40 de fabrici și ateliere de mică producție sau de producție specializată, care ar fi putut genera vreo 2.000 de locuri de muncă bine plătite în domeniul amenajărilor sau construcțiilor.
PSD ar fi putut finanța existența a circa 250 de plantații de nuci, paulovnia, zmeură sau cătină, și reține că am ales cele mai scumpe și mai rentabile tipuri de plantații.
În total, în primele șase luni ale acestui an, PSD, PNL și USR ar fi putut porni o competiție reală între cele trei viziuni economice pe care le au. În loc să-și plătească emisiuni la care nu se uită nimeni cu entuziasm, sau cu drag, sau cu starea: „băi, ce deștept e ăsta, abia aștept să-l votez”. Și e foarte trist când te prezinți ca fiind cel care poate scoate România din criză, iar în realitate ești un fel de jucător la păcănele televizate.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
